Puterea cuvântătoare a inimii noastre duhovnicești este pusă de Dumnezeu în partea de sus a inimii. Aceasta este puterea prin care inima duhovnicească a omului se deosebește de inima dobitoacelor.Puterea și capul sufletului este mintea care își are ființa în inima duhovnicească, iar la omul lumesc își are lucrarea prin gânduri în creier. Tot astfel puterea cuvântului sau duhul omului, cu toate că este duhovnicesc, își are locul de petrecere în piept, în partea de sus a inimii de carne, care se găsește în partea sânului stâng, cu două degete orizontale mai sus de sânul stâng. Deci, pentru a face unirea minții cu inima, trebuie ca în vremea rugăciunii să ținem luarea-aminte și atenția în această parte, unde este puterea cuvântătoare a inimii. Acest loc al inimii găsit de Sfinții Părinți - mari rugători, este centrul duhovnicesc al ființei noastre.Cu acest cuvânt lăuntric - duhul omului, putem să vorbim cu noi înșine, să facem anumite planuri. Însă cu acest cuvânt lăuntric cu care vorbim cu noi înșine, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu.
