…Un lanţ nesfârşit de „dacă”, ce se termina cu o singură propoziţie: „Dacă nu veneai Tu, Doamne…” Nepătrunse sunt căile Tale! Nepătrunse sunt căile Tale! Lida și-a aruncat privirea pe fereastră. O briză uşoară răscolea apa albastră. Soarele revărsat peste mare juca în linii mici, care se pierdeau în adâncurile orizontului. Mergea cu privirea pe cărarea aurie care se îngusta de-a lungul apei, până ce se stingea biruitoare în frumuseţea cerurilor. Oricum ar fi fost marea, liniştită sau cu valuri, soarele se sfârşea mereu în nemărginirea cerului. „Ca drumurile lui Dumnezeu”, a şoptit şi a lăcrimat… Căci drumurile lui Dumnezeu, fie că merg spre liniştea din Emaus, fie că urcă spre chinurile Golgotei, se termină întotdeauna şi neîndoielnic în Rai.
