Ediție facsimilată după manuscrisul românesc 61 al Bibliotecii Academiei Române Cântarea bisericească în limba română În ceea ce privește cântarea bisericească (text și melodie) în limba română, se știe sigur, în pofida faptului că nu ni s-a păstrat nici un manuscris românesc integral din secolele XV-XVII, că în bisericile noastre s-a cântat și românește. Și asta nu numai că ne-o spune diaconul din Alep, dar și alți călători străini și chiar protopsalții greci care activau pe la bisericile noastre catedrale și care îi acuzau pe cântăreții români că aceștia cântă vlahika și că n-au profora de Țarigrad, ceea ce l-a făcut pe marele protopsalt, profesor, traducător și tipograf, ieromonahul Macarie (1770-1836), să-i certe aspru pe greci, în prefața Imnologhionului, tipărit în românește, la Viena (în anul 1823) și nu la București, din cauza uneltirilor grecești.
