Părintele Alexandru scrie frumos. Scrie nu doar cu penița - iertați-mă, cu tastele - ci cu cele dinlăuntru. Cuvintele sale nu sunt izvodite numai din minte, ci le trece prin inimă. Acolo, în inima vegheată de Duhul lui Dumnezeu, nu încape cenzura, auto-cenzura, fățăria, compromisul, egoismul, vanitatea. Și părintele se străduiește ca lui, lui Dumnezeu. să Îi placă mai întâi cele pe care le face și le cugetă, și mai apoi să se gândească la ce vor spune, vor aprecia, vor comenta, vor evalua, oamenii.Scrisul părintelui nu este doar frumos, captivant, fără reducționisme, fără exprimări clișeizate, fără cuvinte căutate cu lupa pentru a impresiona. El vorbește, și postează, pentru toți cei care ar putea, din convingere, dar și din politețe, din curtoazie sau din curiozitate, să-l asculte. Are priză și la cel obișnuit cu stilul vechilor cazanii, dar și la cel pentru care limbajul colocvial este mai la îndemână și mai de primit în fața unei atitudini strict teologale. De aceea, vețo găsi aici minunate pagini, parafrazare pentru omul modern (fără a trăda întru nimic sensul și conținutul) și a minunii învierii lui lazăr, sau a pildei întoarcerii fiului risipitor, a celei cu vameșul și fariseul, ori parabola bogatului nemilostiv și a săracului lazăr.Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților
